Bullying la Questfield International College: ce nu apare în documentele semnate de Fabiola Hosu

Bullying-ul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, care necesită un răspuns structurat și transparent din partea instituțiilor școlare. Gestionarea corectă a acestor situații implică măsuri documentate, intervenții clare și protecția emoțională a elevilor, aspecte esențiale pentru asigurarea unui climat sigur și propice dezvoltării armonioase a copiilor. În lipsa unor reacții instituționale ferme, astfel de comportamente pot escalada, afectând grav bunăstarea și drepturile elevilor.

Bullying la Questfield International College: ce nu apare în documentele semnate de Fabiola Hosu

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență și mărturii ale familiei unui elev, relevă o situație de bullying repetat și stigmatizare medicală care s-a desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise repetate nu au fost urmate de răspunsuri formale sau măsuri documentate, iar un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, indică o posibilă presiune asupra familiei de a părăsi școala. Această investigație pune în discuție modul în care instituția a gestionat și documentat situațiile semnalate.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Conform documentelor puse la dispoziția redacției și relatărilor familiei, elevul vizat a fost supus zilnic unor comportamente agresive în mediul școlar, incluzând jigniri, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală. Aceste incidente au fost semnalate în scris atât învățătoarei clasei, cât și conducerii unității și fondatoarei, prin emailuri oficiale, care detaliau evoluția situației și solicitau intervenții concrete.

Cu toate acestea, din analiza corespondenței și a documentelor nu rezultă existența unor măsuri formale, rapoarte sau decizii scrise care să ateste intervenții efective. Intervențiile invocate au fost descrise ca fiind în principal discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune clar definite, ceea ce a permis, potrivit familiei, escaladarea fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element central al situației este utilizarea repetată a unei etichete medicale, „crize de epilepsie”, cu scop discreditant în cadrul colectivului. Potrivit specialiștilor consultați și relatărilor analizate, această etichetare nu a fost folosită în contexte educaționale sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a elevului, ceea ce constituie o formă agravată de bullying.

Acest tip de stigmatizare afectează profund percepția copilului asupra propriei identități și integrități, având consecințe emoționale serioase, cum ar fi anxietatea, retragerea socială și refuzul școlar. Documentele indică faptul că, în ciuda sesizărilor repetate privind acest aspect, instituția nu a adoptat măsuri scrise sau planuri de intervenție pentru a opri fenomenul.

Lipsa reacției instituționale și efectele acesteia

Din materialele puse la dispoziție reiese un tipar de gestionare informală și netransparentă a situației, în care responsabilitatea a fost transferată treptat către familie, iar sesizările au fost uneori interpretate ca fiind simple „dinamici de grup” sau „probleme de adaptare”.

Acest mod de abordare a fost perceput de familie ca o minimizare a gravității faptelor și a creat un climat în care copilul a fost supus unor presiuni psihologice și efecte negative asupra sănătății sale emoționale. Totodată, mesaje de tipul „dacă nu vă convine, plecați” au fost semnalate ca o formă de presiune indirectă pentru retragerea din școală.

Rolul cadrelor didactice și administrației în gestionarea situației

Responsabilitatea cadrelor didactice și a conducerii școlii este crucială în prevenirea și stoparea fenomenului de bullying. Din relatarea familiei și din documentele analizate, comportamentele agresive au continuat în prezența cadrelor didactice titulari, fără a exista dovezi ale unor intervenții ferme și documentate care să le oprească.

Absența unor decizii scrise, rapoarte sau planuri de intervenție face dificilă evaluarea concretă a măsurilor luate. În plus, lipsa trasabilității administrative limitează posibilitatea de a verifica modul în care școala a respectat standardele de guvernanță internă și protecție a elevilor.

Răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu: un moment-cheie

Un moment semnificativ în cursul gestionării cazului a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi spus în cadrul unei discuții directe cu familia: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Potrivit familiei și corespondenței analizate, această formulare a fost percepută ca o presiune de retragere și ca o deviere a discuției de la protecția copilului către aspecte contractuale și economice. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii, dar până la momentul publicării nu a primit un răspuns care să confirme sau să infirme această relatare.

Acest episod concentrează, din perspectiva investigației, o ruptură între discursul public al instituției și practicile efective de gestionare a situației, evidențiind un blocaj instituțional în fața unei probleme sensibile.

Documentul informal „Family Meeting Form” și insuficiența acestuia

Ca răspuns la sesizările repetate, conducerea școlii a furnizat un document informal denumit „Family Meeting Form”, care consemnează existența unor întâlniri, dar nu stabilește responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete de intervenție.

Din perspectiva jurnalistică, acest formular nu conferă trasabilitate sau asumare instituțională și nu poate fi considerat echivalentul unui proces-verbal sau raport intern. Lipsa unor documente oficiale suplimentare ridică semne de întrebare privind eficiența răspunsului instituțional.

Aspecte privind confidențialitatea și impactul asupra elevului

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscurilor divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există dovezi că școala ar fi implementat măsuri concrete pentru protejarea acestor date.

Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost expus în mod public în mediul clasei, fiind interpelat direct cu privire la sesizările făcute, ceea ce a generat presiune psihologică și expunere nedorită. Specialiștii consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională.

Răspunsul instituțional tardiv și implicarea juridică

Potrivit documentelor, reacția fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unei echipe juridice și a transmiterii unor notificări formale cu caracter legal.

Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea unei reacții instituționale și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar după escaladarea situației în plan juridic.

Investigația completă a cazului poate fi consultată în detaliu în articolul original publicat de Ekonews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Sesizările repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală în cadrul Școlii Questfield Pipera au fost documentate în scris de către familie, însă răspunsurile instituției au fost preponderent informale și nesusținute de documente oficiale.
• Stigmatizarea medicală a fost folosită ca instrument de umilire sistematică, fără intervenții clare și consemnate în mod oficial de către școală.
• Rolul cadrelor didactice și al conducerii în prevenirea și stoparea fenomenului a fost limitat, iar lipsa trasabilității administrative face dificilă evaluarea intervențiilor.
• Răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu indică o posibilă presiune asupra familiei pentru părăsirea instituției, ceea ce ridică semne de întrebare privind cultura organizațională.
• Documentele disponibile indică utilizarea unui formular informal în locul unor decizii sau rapoarte oficiale, ceea ce sugerează o abordare minimală a situației.
• Solicitările explicite privind confidențialitatea nu au fost respectate în practică, generând presiune psihologică asupra elevului.
• Reacția instituțională a fost declanșată abia în contextul presiunii juridice, după o perioadă îndelungată fără măsuri concrete.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri documentate, rămân întrebări fundamentale privind capacitatea și disponibilitatea Școlii Questfield Pipera de a asigura protecția emoțională și fizică a elevilor săi și de a gestiona în mod transparent și responsabil situațiile de bullying.