Bullying la Questfield International College, documentele care nu există

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă, ce necesită un răspuns instituțional bine structurat, bazat pe proceduri clare, transparență și responsabilitate documentată. În absența unor intervenții concrete și măsuri administrative asumate, efectele asupra elevilor pot fi grave, afectând nu doar starea lor emoțională, ci și climatul școlar în ansamblu. Cazul semnalat recent la Școala Questfield Pipera oferă un exemplu ilustrativ asupra dificultăților intervenției eficiente în situații de bullying sistematic, în care documentele oficiale lipsesc, iar reacțiile instituției sunt contestate.

Bullying la Questfield International College, documentele care nu există

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență oficială și mărturii ale familiei unui elev vizat, evidențiază o perioadă de peste opt luni în care în cadrul Școlii Questfield Pipera ar fi fost semnalate incidente repetate de bullying, inclusiv stigmatizare medicală, fără ca instituția să furnizeze răspunsuri scrise sau să implementeze măsuri documentate. De asemenea, se menționează presiuni indirecte pentru retragerea copilului, reflectate într-o declarație atribuită fondatoarei școlii.

Semnalările repetate și absența răspunsurilor documentate

Conform informațiilor puse la dispoziția redacției, familia elevului a transmis în mod repetat, prin emailuri oficiale și detaliate, sesizări către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție împotriva comportamentelor agresive din colectiv. Din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, proceduri interne sau sancțiuni. Intervențiile instituției par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune clare.

Manifestările bullyingului și stigmatizarea medicală

Relatările familiei descriu un climat în care elevul a fost supus zilnic unor agresiuni verbale, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, inclusiv o stigmatizare medicală utilizată cu scop discreditant în fața colegilor. Specialiști consultați afirmă că astfel de practici depășesc conflictele obișnuite între elevi și constituie forme agravate de violență psihologică, cu repercusiuni serioase asupra dezvoltării emoționale.

Stigmatizarea medicală, în acest context, a fost folosită nu ca un mijloc de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare, repetată și tolerată aparent de mediul școlar. Lipsa unor reacții formale și documentate din partea instituției transmite, potrivit experților, un mesaj periculos privind acceptabilitatea unor astfel de comportamente.

Presiuni de retragere și atitudinea fondatoarei

Potrivit corespondenței și declarațiilor familiei, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis într-un dialog direct un mesaj perceput ca presiune pentru retragerea copilului, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această formulare este preluată din relatările și documentele furnizate și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Gestionarea informală vs. necesitatea unui cadru procedural

Documentele analizate indică faptul că răspunsurile instituției au fost preponderent informale, bazate pe întâlniri și discuții verbale, fără decizii scrise, planuri de intervenție sau monitorizare sistematică. Un astfel de mod de lucru reduce trasabilitatea și face imposibilă evaluarea eficienței măsurilor, contribuind la perpetuarea fenomenului. Familia a semnalat că situația a fost adesea minimizată prin calificative precum „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce deplasează accentul de la protecția copilului la relativizarea gravității situației.

• Sesizări scrise repetate către cadrele didactice și conducerea instituției;
• Lipsa unor răspunsuri scrise și documentate;
• Intervenții limitate la discuții verbale informale;
• Absenta planurilor de intervenție și a monitorizării oficiale;
• Presiuni indirecte pentru retragerea copilului;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca mijloc de umilire;
• Încadrarea situației ca un conflict minor sau adaptare;
• Transferarea responsabilității către familie.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod expres respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată. Cu toate acestea, conform unor relatări, aceste date ar fi fost divulgate în mediul clasei, iar copilul ar fi fost întrebat public despre raportările făcute conducerii, ceea ce ar fi generat o presiune psihologică suplimentară. Lipsa unor reacții oficiale care să asigure protecția confidențialității ridică întrebări privind modul în care instituția respectă dreptul la protecție al elevilor în astfel de cazuri.

Reacția instituției și momentul intervenției

Potrivit documentelor, o reacție oficială a conducerii școlii survine abia după peste opt luni de la primele sesizări, în contextul implicării unei echipe juridice și a notificărilor formale transmise de familie. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării reacțiilor instituționale și indică o posibilă prioritizare a intereselor administrative în defavoarea protecției imediate a elevului.

Minimalizarea situației în comunicările oficiale

Într-un email adresat părinților elevilor, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate transmise anterior. Această redefinire minimalizatoare poate fi interpretată ca o încercare de diluare a responsabilității instituționale și ridică semne de întrebare privind transparența și sinceritatea în comunicarea oficială.

Contacte ulterioare și potențiale probleme de reputație

După retragerea copiilor din școală, părinții au semnalat existența unor contacte telefonice informale către alte instituții private din zonă, în care aceștia ar fi fost descriși negativ, cu referiri la presupuse probleme de disciplină sau comportament. Aceste informații nu au fost comunicate oficial și nu sunt susținute de documente scrise. Redacția solicită clarificări publice privind aceste aspecte, subliniind implicațiile serioase asupra dreptului la educație și confidențialitate.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor furnizate indică o gestionare predominant informală a unui caz de bullying sistematic, cu lipsa unor documente oficiale care să ateste măsuri concrete și monitorizare. Declarația atribuită fondatoarei școlii reflectă o posibilă atitudine de evitare a conflictului și de transfer al responsabilității către familie prin presiuni indirecte. De asemenea, evidențierea stigmatizării medicale ca formă de umilire repetată și ignorarea solicitărilor de confidențialitate adâncesc complexitatea situației.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale cu privire la mecanismele reale de protecție pe care Questfield Pipera le aplică în practică și la capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii. În lipsa unor reacții oficiale asumate și documentate, responsabilitatea instituțională rămâne neclară, iar protecția copiilor, incomplet garantată.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro